Efectele unui sistem de invatamant bolnav

     Inca de la inceputul liceului suntem bombardati cu aceeasi intrebare: "La ce facultate vrei sa dai?". Pana prin clasa a 11a nu am stiut exact ce sa raspund la aceasta intrebare, nici macar mie nu stiam ce sa-mi raspund. E greu sa te decizi, sunt multe optiuni, iar tu vrei o facultate la care sa scapi de materiile pe care nu le stapanesti sau care iti displac. Ai vrea o facultate care sa iti permita sa "treci ca rata prin apa", sa nu depui prea mult efort, sa termini cu medii mari, sa iti gasesti usor de lucru si mai ales sa fii platit foarte bine. Asta e in mintea fiecarui absolvent de liceu care e satul de stresul emotional si intelectual la care bacul l-a supus in ultimul an.

     Ajungi probabil in situatia mea, sa minti un an intreg toti profesorii ca vrei sa aplici la jurnalism pentru ca, evident, nu vrei ca profu' de mate sa-ti faca viata un calvar in cazul in care afla intentiile tale reale (matematica in cazul meu). Eu ma decisesem inca de prin clasa a 11 a ca vreau la matematica. Era singura materie din liceu care mi se parea logica, usoara si care, din fericire, era predata excelent. Nu am fost mereu un as in ceea ce priveste aceasta materie, dar am invatat din greseli si m-am repliat. Ajunsesem la stadiul in care multi dintre colegii mei nu ma mai puteau urmari in calcul si totusi notele de 10 nu curgeau asa cum ma asteptam eu. Trecand peste aceste aspecte, ajungem la examenul de bac...
Pentru mine a fost o dezamagire totala modul de corectare de la examen. Mi-au fost efectiv furate 60 de sutimi pentru ca am folosit o proprietate care, din cate am aflat ulterior, nu era in programa. Pe scurt, m-am folosit de paritatea unei functii ca sa demonstrez o egalitate. Exercitiul nu mi-a fost punctat pentru ca rezolvarea nu era "ca in barem". Deci iata cum munca mea de 4 ani a fost calcata in picioare de un suplinitor, presupun. 

     Ajunsa in sfarsit cu dosarul in mana l-am depus, asa cum imi doream la vremea respectiva, la facultatea de matematica. Am intrat, surprinzator, cu o medie de 9,1 printre primii. T-ai fi asteptat sa fie un examen de admitere, niste medii mai mari, ei bine nu. 

     Dupa un semestru de matematica realizez ca nu e tocmai ceea ce-mi doream. Nu spun ca nu as fi facut fata, nu spun ca nu-mi placea, insa nu ma asteptam la atata lipsa de interes din partea profesorilor. Asa ca am decis ca din semestrul 2 nu are rost sa mai frecventez cursurile. In momentul asta consider ca am facut cea mai buna alegere.

     Am asteptat un semestru intreg sesiunea de admitere din vara timp in care am realizat ca era bine sa-i fi ascultat pe cei cu experienta (proful de mate mereu m-a sfatuit sa merg in politehnica). Si iata ca in vara am intrat la politehnica. Fara prea mult efort as putea spune. Am inceput un nou an 1, cu forte proaspete si cu mult mai mult entuziasm decat in anul anterior. Pot spune ca imi merge destul de bine pana acum, sper sa imi mearga macar la fel de bine si de acum inainte.

     Ce vreau sa subliniez acum este faptul ca elevii nu sunt ajutati sa isi aleaga facultatea, sa ia decizia cea mai corecta pentru viitorul lor. Nu sunt singura din clasa mea care a pierdut un an la fel cum nu sunt singura din generatia mea care a facut aceste greseli. Parintii nu au timp sau nu sunt in cunostinta de cauza, ajutorul lor este destul de mic, dar profesorii din licee, care stiu prea bine situatia de prin centrele universitare, nu isi dau nici cel mai mic interes.

     Multi ajung sa termine o facultate care nu ii va ajuta cu nimic in viitor. Si mai multi ajung sa profeseze in meserii care nu le ofera nici cea mai mica satisfactie doar pentru ca au facut o alegere proasta la un moment dat sau pentru ca asa au vrut parintii. 

     Indemnul meu pentru viitorii studenti este sa cantareasca bine inainte sa faca o alegere, iar daca acea alegere este proasta, sa nu le fie teama sa recunoasca acest lucru si sa inceapa de la zero. Pentru parinti am de spus doua lucruri: nu incercati sa va obligati odraslele sa realizeze ceea ce voi n-ati putut, ajutati-i sa ia o decizie pe care sa nu o regrete mai tarziu. Iar pentru profesori ar fi destule de spus, dar poate nu numai pentru profesori, ci pentru "mai marii" din educatie care nu dau 2 bani pe noi, cei care terminam si nu stim incotro sa mergem. Parerea mea este ca un program de consiliere a viitorilor studenti ar fi mai mult decat binevenit. In privinta asta sunt multe lucruri ce trebuie spuse si remediate caci scoala nu te ajuta cu nimic in construirea viitorului. Poate ca va fi mai bine pentru cei ce vor veni, copii sau poate nepotii mei, asta daca voi mai fi in tara atunci.