Student in Bucuresti

     Multi dintre voi probabil vreti ca dupa terminarea liceului sa scapati de provincie si sa ajungeti in capitala. Aveti asteptari destul de mari de la un oras la fel de mare. Nu e usor sa pleci de acasa, de la confortul pe care il ai atunci cand stii fiecare strada unde duce si fiecare mijloc de transport ce ruta are. Simti totusi ca provincia nu se ridica la nivelul asteptarilor tale si crezi cu tarie ca in Bucuresti totul va fi asa cum iti doresti.   Nimic mai neadevarat iti vor spune multi, dar tu, adolescentul, nu vei crede si vei aplica la o facultate de aici.
     Primele probleme vor aparea in momentul in care vei primi cazarea. Cozi interminabile la secretariatul facultatii, liste cu nume, camere, camine. Ajungi in sfarsit in fata si primesti un numar de camera, platesti cazarea in avans (ca doar cei de la camin stiu exact cata apa si cat curent electric se vor consuma in luna octombrie) si mai platesti un fond de rulment pentru niste reparatii care nu se vor executa niciodata. Ajungi cu greu prin traficul infernal la camin: alta coada, alta lista. Primesti cheia camerei numai in baza chitantei, evident, doar nu vrei sa stai gratis. De aici incepe calvarul tau, studentule...

Corigenta in clasa a 12 a

     Daca tot am deschis subiectul sistemului educational din Romania, vreau sa profit si sa scriu despre influenta profesorilor in viitorul elevilor. Nu voi da nume, dar persoana in cauza se va regasi in totalitate in cuvintele mele. Este vorba de un fost elev al unui liceu particular cu "pretentii". Nu cred ca e cazul sa discut despre sumele pe care parintii le platesc pentru ca odraslele lor sa aiba parte de o educatie "aleasa" sau despre cum acesti copii ajung sa fie implicati in fel de fel de scandaluri cu iz mai mult sau mai putin sexual.
     Cert este ca la respectivul liceu sunt si elevi care intr-adevar invata si care au facut sau fac performanta. Merg la diferite concursuri, aduc numeroase premii care nu recunosc munca lor ci mai de graba "sprijinul" pe care profesorii si liceul "il ofera" elevului. Nu cred ca este cazul sa mentionez ca recompensele in bani pentru astfel de concursuri sunt ridicol de mici, ele nefiind suficiente nici pentru materialele necesare realizarii unui proiect, nici pentru deplasarea elevului, de multe ori in afara granitelor. Totusi unii dintre noi nu renunta si continua sa participe la astfel de concursuri care ulterior le vor ingrosa considerabil cv-ul.
     Studentul despre care vreau sa va vorbesc, caci acum este student, are o poveste mai speciala...

Efectele unui sistem de invatamant bolnav

     Inca de la inceputul liceului suntem bombardati cu aceeasi intrebare: "La ce facultate vrei sa dai?". Pana prin clasa a 11a nu am stiut exact ce sa raspund la aceasta intrebare, nici macar mie nu stiam ce sa-mi raspund. E greu sa te decizi, sunt multe optiuni, iar tu vrei o facultate la care sa scapi de materiile pe care nu le stapanesti sau care iti displac. Ai vrea o facultate care sa iti permita sa "treci ca rata prin apa", sa nu depui prea mult efort, sa termini cu medii mari, sa iti gasesti usor de lucru si mai ales sa fii platit foarte bine. Asta e in mintea fiecarui absolvent de liceu care e satul de stresul emotional si intelectual la care bacul l-a supus in ultimul an.

     Ajungi probabil in situatia mea, sa minti un an intreg toti profesorii ca vrei sa aplici la jurnalism pentru ca, evident, nu vrei ca profu' de mate sa-ti faca viata un calvar in cazul in care afla intentiile tale reale (matematica in cazul meu). Eu ma decisesem inca de prin clasa a 11 a ca vreau la matematica. Era singura materie din liceu care mi se parea logica, usoara si care, din fericire, era predata excelent. Nu am fost mereu un as in ceea ce priveste aceasta materie, dar am invatat din greseli si m-am repliat. Ajunsesem la stadiul in care multi dintre colegii mei nu ma mai puteau urmari in calcul si totusi notele de 10 nu curgeau asa cum ma asteptam eu. Trecand peste aceste aspecte, ajungem la examenul de bac...

Despre femei

     Nu ma dau in vant dupa barbatii "bine facuti", dar aspectul conteaza. Nu am un iubit decupat din reviste, dar are grija de aspectul lui, in limita timpului liber. N-as putea sa traiesc langa un barbat care locuieste mai mult in sala de antrenament decat pe acasa, dar n-as putea sa traiesc nici langa o "piftie". Si totusi nu asta e cel mai important, ci felul cum are sau nu grija de mine, gesturile pe care le face si multe alte lucruri marunte, dar care pentru noi femeile inseamna mai mult decat un "pachet de 8".

     Ca si voi barbatii si noi femeile vrem o mancare calda cand ajungem acasa dupa o zi istovitoare la serviciu. Vrem, din cand in cand, sa fim rasfatate cu o masa pregatita de voi. Nu trebuie sa fie cine stie ce, dar sa fie facuta din suflet, sa se simta stradania si intelegerea faptului ca nu e neaparat datoria femeii sa gateasca, la fel cum nu e numai datoria ei sa faca ordine si curatenie prin casa. Mai pune si tu, barbatule, mana pe mop si pe matura ca, serios iti spun, nu musca!

     Florile si micile atentii nu trebuie sa vina numai in zilele consacrate (zile de nastere, onomastica, 1 si 8 martie, etc.). Surprine-ti iubita si in alte zile... azi de exemplu, chiar daca nu e neaparat o zi speciala, fii convins ca va aprecia gestul, poate chiar mai mult decat crezi.
     Iubeste-o si cand are zile proaste caci atunci are mai multa nevoie. Las-o cand iti spune sa o lasi, e felul ei de a evita o cearta sau niste cuvinte aruncate in vant care probabil te vor rani chiar daca stii bine ca e nervoasa si nu stie ce spune. N-o lasa de prea multe ori, s-ar putea sa te lase ea la un moment dat. Trebuie sa simti cand e cazul sa te retragi si cand nu. Cam asta inseamna sa iubesti cu adevarat o persoana, sa stii ce sa faci in astfel de momente.
     Spune-i ce defecte are si ce te deranjeaza, dar ai mare grija cum o faci. Desi noi femeile intelegem unlele lucruri mai usor si de multe ori ne asteptam ca si voi sa intelegeti la fel de repede e bine sa mai fim atentionate asupra unor lucruri care poate ne scapa sau pur si simplu nu realizam ca pe voi va afecteaza atat de tare.
     Fa-i complimente cat mai des. Femeia simte nevoia sa-i fie confirmat faptul ca tu, barbatul din viata ei, o consideri frumoasa, speciala si mai presus de orice simte nevoia sa stie ca e unica din viata ta, ca nu mai exista o alta.
     Acum ca scriu articolul asta, realizez cat de complicate si greu de inteles sunt femeile de fapt. Dar de asta ne iubiti, nu-i asa? Daca am fi o carte deschisa, daca am spune mereu lucrurilor pe nume, daca am fi la fel de sigure pe noi insene cum sunteti voi barbatii, atunci v-am mai iubi? Probabil ca nu as spune, caci nu am mai avea nevoie de cineva care sa fie punctul nostru de sprijin, umarul pe care sa plangem atunci cand ne este greu si multe altele pe care poate le voi spune intr-un alt articol. Si mai presus de asta, voi ne-ati mai iubi?

Kitsch de 1 Martie

      Stiu ca probabil voi fi blamata pentru ceea ce voi scrie, insa e ceea ce simt si cred. De doua saptamani, la fiecare colt de strada, au aparut fel de fel de fete, mai colorate sau mai putin colorate, care te imbie pe la cate o taraba plina cu fel de fel de obiecte confectionate din tabla sau plastic ce poarta generic numele de martisoare.
      O traditie frumoasa care s-a transformat intr-un monstru al publicitatii si marketingului. Nu voi scrie randuri interminabile cu semnificatii si obiceiuri, voi spune un singur lucru... traditional se oferea un snur impletit dintr-un fir rosu si unul alb. Astazi, insa, am ajuns sa cumparam/primim fel de fel de prostii pe care vanzatorii fac bani frumusei in fiecare an, iar produsul in sine rugineste la 2 saptamani dupa ce l-ai cumparat.
      Daca intr-adevar vrei sa cumperi ceva care sa ii ramana persoanei careia ii vei oferi un martisor, sfatul meu ar fi sa cauti ceva din argint. Mai scump ce-i drept, dar te asigur ca mult mai apreciat decat un cosar de tabla sau o potcoava de plastic.
      Trecand peste capitolul martisor ajungem si la flori, care an de an sunt aceleasi: ghiocei, zambile si in cel mai fericit caz trandafiri. Imaginatia barbatilor este destul de limitata din acest punct de vedere, iar capacitatile de convingere ale florareselor sunt foarte mari. Exceptand preturile care explodeaza cu 2 zile inainte de 1 martie si coboara la valori normale dupa 9 martie, florile nu rezista nici ele in vaza mai mult decat matisorul ala de tabla mentionat mai sus, asa ca iarasi ofer un sfat: flori in ghiveci. Cumparate din locul potrivit ele sunt mai ieftine decat zambila aia mov/roz de la vanzatorul din coltu' strazii si evident va rezista mult mai mult.
      Acestea fiind spuse nu-mi ramane decat sa sper ca v-a fost de folos articolul, ca veti cumpara cu cap un martisor anul acesta si mai ales ca voi scapa in sfarsit de "Primavara incepe cu tine" din news feed.
      O primavara insorita si un an mai bun decat cei de pana acum.